BĂȘICAREA FRUNZELOR LA VIȚA-DE-VIE (ERINOZA). Simptome, tratament

Acarianul galicol sau erinoza viței-de-vie este un păianjen foarte mic, care nu poate fi văzut cu ochiul liber. Colonizează partea inferioară a frunzelor, unde înțeapă și se hrănește cu sucul celular din țesuturi. În timpul înțepăturii, introduce în plantă o substanță toxică care hipertrofiază țesuturile. Pe frunze apar umflături, ca niște bășici și formarea unor pete pâsloase, care devin dense și cafenii. Frunzele se necrozează și cad, lăstarii nu se mai dezvoltă corect, iar mugurii nu pleacă în vegetație.

Descriere
Adultul are corpul viermiform, cu dimensiuni de 0,14 mm - 0,16 mm, culoare albă-gălbuie sau roşcată, prezentând striuri chitinoase sub formă de inele, dispuse transversal, la exteriorul abdomenului. La partea anterioară, prezintă 2 perechi de picioare. Abdomenul se termină cu două prelungiri filamentoase. Sunt vizibili doar la stereomicroscop sau microscop.

Simptome de atac
Se hrănește cu țesuturile embrionare din frunze, provocând băşicarea frunzelor pe partea superioară şi apariţia unor cavităţi pe faţa inferioară, delimitate de nervuri, căptuşite cu pâslă rezultată din dezvoltarea anormală a perilor de pe frunze. Atacul poate să apară şi pe codiţele mugurilor şi pe cârcei, iar în cazul unui atac puternic sunt infestaţi şi ciorchinii, la care în faza de înflorire se produce avortarea florilor.

Biologie
Prezintă 5-6 generaţii/an; iernează în stadiul de adult sub solzii mugurilor, în crăpăturile scoarţei butucilor, la baza coardelor de un an, în stratul de frunze căzute. La începutul lunii mai, în faza în care apar primele frunzuliţe, adulţii se localizează pe partea inferioră a limbului foliar, unde se hrănesc înţepând ţesuturile şi sugând sucul celular, loc în care apare o pâslă de peri epidermici anormali, unde acarienii se hrănesc şi se înmulţesc în toată perioada de vegetaţie a plantelor. Când ţesuturile din zonele dăunate se necrozează, acarienii migrează pe alte frunze sau pe alte zone neatacate ale aceleiaşi frunze.



Măsuri de management
Măsuri preventive:

• adunarea şi arderea frunzelor atacate, tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi pentru reducerea rezervei biologice a daunătorului;
• verificarea prezenţei acarienilor pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, în vederea stabilirii speciei dăunătoare, evaluării gradului de atac, pentru a interveni la momentul optim.

Măsuri curative:

• metode biologice: folosirea prădătorilor în combaterea acestor acarieni s-a dovedit o metodă eficientă, putându-se utiliza: Metaseiulus occidentalis (distruge 100 de acarieni în 24 de ore), Typhlodromus pyri, Amblyseius spp.
• metode chimice utilizându-se următoarele produse de protecţie a plantelor, aprobate în Republica Moldova:
• Vertimec 1,8 EC - 1,0 l/ha
• Ovipron TOP - 2500 ml/100 l apă

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

• Vertimec 1,8 EC - 28 zile
• Ovipron TOP - 20 zile

Important! Cel mai puternic atac se înregistrează pe primele frunze de la baza lăstarilor!

Soiuri mai puţin afectate: Fetească albă, Afuz-Ali, Aligoté, Băbească.

Bibliografie: Autoritatea naţională fitosanitară ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la viţa-de-vie
Sursa foto: Paradis Verde