BOLILE NECONTAGIOASE ALE ALBINELOR. Simptome, tratament

Albinele, ca şi orice organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli. Acestea, prin mortalitatea pe care o produc în rândul indivizilor coloniei, reduc numărul albinelor şi familiile de albine se depopulează, devenind neproductive.

În multe cazuri, se pierd familii sau chiar stupini întregi, deci se produc pagube însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile). De aceea, depistarea bolilor albinelor, prevenirea şi combaterea lor au o importanţă deosebită în apicultură.
 

Bolile necontagioase ale albinelor

Diareea albinelor
Diareea albinelor este o boală fiziologică nemolipsitoare a albinelor adulte şi este consecinţa unui consum ridicat de hrană sau miere de calitate inferioară. Boala mai poate fi cauzată şi de zgomote mari produse în jurul stupinei, de prezenţa unor dăunători în cuib, de pierderea mătcii, de blocarea urdinişului şi, ca urmare, de neefectuarea zborului de curăţire etc.

Simptome: Boala se evidenţiază prin apariţia excrementelor de culoare castanie pe faguri şi rame, cu miros neplăcut. Albinele bolnave de diaree pierd capacitatea de zbor, se târăsc în faţa urdinişului şi au corpul acoperit cu excremente. Abdomenul lor este mult mărit, iar atunci când sunt luate în mână şi presate pe acesta, elimină excremente sub formă de jet.

Tratament: În cazul apariţiei diareii şi pentru prevenirea apariţiei altor boli, se recomandă, pe lângă îngrijirea corectă, administrarea de ceai de plante medicinale sau sirop medicamentos, cu antibiotice, ca în cazul locii europene.
 
Puiet răcit
Puietul răcit apare de obicei primăvara, în familiile slabe, care au cuiburile nerestrânse şi neîmpachetate. Poate aparea şi atunci când apicultorul lărgeşte prea mult cuibul familiei de albine sau menţine prea mult stupii deschişi pe timp nefavorabil, rece, precum şi atunci când în familia de albine, ca urmare a unei boli, numărul albinelor s-a redus foarte mult şi puietul a rămas neacoperit.

Simptome: Larvele bolnave nu emană nici un miros caracteristic, îşi păstrează forma şi consistenţa, dar îşi pierd luciul şi culoarea lor devine cenuşie.

Prevenirea răcirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzătoare de creştere a albinelor (ţinerea cuibului strâns, primăvara, până când timpul permite introducerea fagurilor noi în cuib), prin menţinerea unor familii puternice, cu destule albine acoperitoare şi prin combaterea bolilor albinelor adulte, care reduc numărul albinelor din colonii.
 
Boala de mai
Boala de mai este o boală a albinelor tinere, mai ales a albinelor care se ocupă de creşterea puietului. Ea apare de obicei primăvara, când familiile de albine se dezvoltă puternic şi este crescută o cantitate mare de puiet. Albinele doici produc, în această perioadă, foarte mult lăptişor pentru hrana puietului, motiv pentru care ele consumă mult polen. Acesta nu poate însă să fie prelucrat fără o cantitate suficientă de apă. În zilele reci, când nu pot zbura, sau intensitatea zborului este redusă, apare lipsa de apă, fenomen ce duce la un fel de constipaţie a albinelor tinere.

Contaminarea: De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupină, deoarece lipsa apei le afectează în egală măsură.

Simptome: La ieşirea din stup, albinele tinere se târăsc în faţa urdinişului, încearcă să zboare, dar cad la pământ şi mor. Au abdomenul umflat, iar excrementele sunt galbene până la cafeniu deschis şi au forma unor cârnăciori cu consistenţă tare. Dacă se apasă pe abdomen, iese o pastă tare, galbenă. Aceste simptome apar mai ales primăvara, după o perioadă rece.

Tratamentul se face cu sirop de zahăr foarte diluat, pulverizat pe albinele de pe faguri sau administrat în alimentator şi prin instalarea adăpătorilor în apropierea stupilor.
 
Anomaliile mătcilor
Pe lângă bolile infecto-contagioase, mătcile pot prezenta şi un număr mare de anomalii, produse fie de procese distrofice ale sistemului neuro-endocrin, fie de natură congenitală.

Simptome: Mătcile manifestă tulburări fiziologice legate de vârstă, care se manifestă prin modificări structurale. Astfel apare atrofierea glandelor producătoare de venin, închiderea la culoare a tubilor Malpighi, pigmentarea ţesutului adipos, fibrozarea şi calcifierea valvei vaginale etc.

Ca urmare a unor tulburări nervoase, la mătci se pot observa pareze, paralizii precum şi depunerea de ouă nefecundate. Aceste tulburări apar ca urmare a unor traumatisme fizice survenite cu ocazia marcării, tăierii aripilor sau altor manipulări, precum şi ca urmare a unor disfuncţiuni ale sistemului neuroendocrin.

Dintre tulburările somatice se pot aminti:

• mătci pitice (apar când culesul în natură este insuficient şi nu determină modificări în structura internă sau externă),
• mătci cu extremităţi somatice anormale (cu aripile sau membrele slab dezvoltate, anormale, nu pot zbura şi nu se pot menţine pe suprafaţa fagurilor),
• ginandromorfismul (apariţia, ca urmare a unor factori nefavorabili de mediu pe acelaşi individ a unor organe proprii celor două sexe),
• ciclopismul (prezenţa unui singur ochi compus, de formă semilunară, dispus central),
• microcefalia (apariţia unor albine cu capul mai redus) etc.

Modificări ale aparatului şi organelor de reproducere:

• aplazia ovarelor (ovare complet nedezvoltate),
• atrofia ovarelor (mătcile au fost normale, dar ca urmare a unui dezechilibru neuroendocrin, depunerea de ouă se diminuează),
• hipoplazia ovarelor (dezvoltarea insuficientă a oviductelor, ovare reduse ca volum, consistenţă şi culoare modifi­cate, sterilizate),
• obstrucţia ovarelor (stagnarea spermei în oviducte ca urmare a nedezvoltării corespunzătoare a veziculei spermatice),
• obliterarea oviductelor prin calculi rectali (intestinul posterior supraîncărcat cu concreţiuni calcaroase, obliterează căile genitale) etc.

Unele mătci pot deveni trântoriţe, adică din ouăle depuse de ele se nasc numai trântori, fie datorită expulzării cantităţii de spermă, fie ca urmare a unor tulburări funcţionale cauzate de un spasm nervos la nivelul sfincterului receptaculului seminal, care împiedică ieşirea spermatozoizilor pentru un moment. Uneori, ca urmare a unei infecţii virale, spermatozoizii prezintă degenerări morfologice, cum ar fi răsuciri, încovrigări şi alte forme bizare, acestea influenţând negativ evoluţia embrionului.

Atenție: Mătcile cu diverse anomalii trebuie înlocuite imediat ce au fost depistate, cu alte mătci tinere şi prolifice.

Sursa: Totul despre albine