Adultul este un fluture de talie mică, cu anvergura aripilor de 15-22 mm și lungimea corpului de 10 mm. Corpul este de culoare brună-cenușie. Oul are forma unui scut, la început este hialin (de culoarea albușului de ou) iar în timpul incubației trece prin mai multe faze. Larva este o omidă de culoare roz deschis, cu capul de culoare brună iar la dezvoltare completă are 15-20 mm lungime.
Biologie și ecologie
Viermele merelor dezvoltă 2 generații pe an și iernează în stadiul de larvă complet dezvoltată, într-un cocon de mătase, pe sub scoarța trunchiului, în crăpăturile acestuia sau în locurile de depozitare a fructelor.
Primăvara, când temperaturile depășesc 9°C, larvele se transformă în pupe. Adulții își încep activitatea la temperaturi ce depăsesc 15°C, începând cu luna mai, până în iunie și au zborul crepuscular sau nocturn. Imediat după apariția adulților are loc copulația iar femelele depun ouăle în grupuri de cate 2-3 ouă, pe frunze, fructe și lăstari. O femelă depune în medie 50-60 de ouă dar poate depune până la 150. După 8-15 zile de incubație, apar larvele și pătrund în fructe fie prin partea laterală, fie prin zona peduncului sau caliciului. Aici, larvele se hrănesc timp de 20-30 de zile până la completa dezvoltare apoi migrează pe tulpina, sub scoarța acesteia sau în sol pentru a-și forma coconul mătăsos în care se transformă în pupa. Adulții apar după 10-14 zile (sfârșit de iunie-început de iulie) și dau naștere generației a II-a.
Generația a II-a se dezvoltă începând cu a doua jumătate a lunii iulie, până în septembrie. Ouăle acestei generații sunt depuse direct pe fructe, mai rar pe frunze. Larvele pătrund în fructe pe partea laterală și acoperă orificiul cu o frunza sau alt fruct. La dezvoltarea completă, larvele ies din fructe și migrează spre adăposturi de iernare, unde stau în diapauză până în primăvara următoare.
Ciclul biologic
Este condiționat de mai mulți factori climatici. Temperaturile scăzute din perioada repausului vegetativ determină moartea a 60-70% din larvele hibernante. Temperaturile sub 12°C și peste 27°C limitează împerecherea adulților din prima generație. Precipitațiile abundente și vânturile puternice impiedică zborul, împerecherea și depunerea ouălor.
Factorii biotici care intervin în dezvoltarea și înmulțirea dăunătorului sunt reprezentați de prădătorii și paraziții naturali ai acestuia.
Plante atacate și mod de dăunare
Viermele merelor atacă în special mărul și părul, dar atacă uneori și gutuiul, nucul și prunul.
Atacul larvelor poate fi sub formă de rosături superficiale sau sub formă de galerii cu excremente și rosături brunificate în jurul orificiul de perforare. Acest tip de atac este cunoscut sub denumirea de “mere viermănoase”.
Larvele primei generații cauzează pierderi mari fructelor afectate deoarece, acestea fiind mici, cad și nu se mai pot valorifica. Larvele generației a II-a atacă fructele aproape de maturitate, forțând coacerea acestora mai devreme. O parte din acestea cad, neputându-se hrăni, o parte putrezesc sau rămân în pom însă au o valoare comercială scăzută. Fructele atacate, chiar dacă sunt ajunse la maturitate, nu se pot păstra deoarece orificiile create de larvă permit pătrunderea unor microorganisme ce determină putrezirea (ciuperca Monilinia fructigena ce determină apariția moniliozei).
Pagubele pot totaliza 70-80 % din producție.
Control și combatere viermele merelor
În livezi și grădini se impune aplicarea unor măsuri pentru limitarea populației de Cydia pomonella. Astfel, fructele viermănoase se adună după cădere și se utilizează în alt scop sau se distrug. Pe trunchiurile pomilor se aplică braie-capcana din carton gofrat, în scopul atragerii larvelor pentru impupare. Acestea se adună și se distrug înainte începerii vegetației.
Combaterea pe cale biologică
Se poate realiza prin aplicarea de tratamente cu biopreparate bacteriene (Thuringin, pe bază de Bacillus thurigiensis) sau virotice (virusul granulozei), prin utilizarea viespilor din genul Trichogramma, ce parazitează ouăle. Se mai pot utiliza capcanele feromonale pentru dezorientarea și capturarea masculilor.
Aplicarea tratamentelor chimice se face la avertizare.
Pentru generația I se fac 1-2 tratamente în perioada mai-iunie. Pentru generația a II-a se fac 2-3 tratamente în perioada iulie-august. Pentru stabilirea momentului optim aplicării tratamentelor, se aplică capcane feromonale.
Sursa: Botaniștii