Pregătirea solului
Solul pentru plantarea castraveţilor necesită o pregătire atentă și, la fel, ca în cazul altor culturi de legume, nu trebuie să fie prea fin pentru a permite o aerare adecvată. Pentru cultivarea castraveţilor în seră, solul poate fi plat sau în paturi/vetre ridicate.Vetrele ridicate sunt esenţiale pentru plantarea timpurie și când masa freatică este puţin adâncă. Lăţimea vetrei trebuie să fie de 60–100 cm, în funcţie de distanţa dintre rânduri și adâncimea de 25-30 cm. Solul superior trebuie să fie mai fin decât stratul de sol de mai jos.
Paturile crescute sunt adesea acoperite cu folie de plastic sau alte materiale de mulcire. Aplicarea foliilor din materiale de polipropilen (plastic) înainte de plantare aduce multe avantaje: controlul buruienilor, creșterea temperaturii solului, reducerea consumului de apă și creșterea producţiei mai profitabile timpurii. Prin urmare, este important să acoperiţi paturile cu o folie de mulci din material polimer cât mai devreme. Foliile (peliculele) de material polimer trebuie așezate pe solul umed și se recomandă aplicarea unei udări preliminare dacă nivelul de umiditate nu este adecvat. Momentul ideal pentru a aranja stratul de mulci din material polimer este amiaza, astfel încât să poată fi întins corespunzător.
Cultivarea în vată minerală (rockwool) este des practicată la nivel mondial, dar în unele ţări din ESE, sunt utilizate medii locale în creștere (de exemplu, perlit și piatră ponce). Se folosesc plăci sau saci cu lăţimea de 15 sau 30 cm.
Citește și: SCHEMA DE PLANTARE CASTRAVEȚI EXTRATIMPURII. Tehnologia modernă
Castravetele este foarte sensibil la salinitate ridicată. Plantele cultivate în condiţii saline sunt supuse unor probleme serioase, ceea ce duce la o productivitate nesatisfăcătoare. Salinitatea ridicată determină creșterea retardată a plantelor, internoduri scurte și suprafaţă redusă a frunzelor. Frunzele sunt adesea de culoare verde închis și opac. În condiţii extreme, ţesuturile necrotice pot fi prezente la frunzele mature. Salinitatea se poate datora unui nivel ridicat de săruri în apele subterane, apele de irigaţie, sol sau mediul de creștere sau aplicării excesive a îngrășămintelor.
Plantarea castraveților în sere
Cultivarea castraveţilor în seră începe, de obicei, de la răsaduri. Totodată, însămânţarea directă în paturi/vetre poate fi, uneori adoptată pentru plantaţiile de sfârșit de vară sau începutul toamnei, când temperaturile sunt suficient de ridicate pentru germinarea seminţelor, iar momentul începerii recoltei are o consecinţă mai mică.Răsadurile de castraveţi pot fi cultivate pe portaltoi proprii sau pot fi altoite. Producerea cu succes a castraveţilor din răsaduri necesită grijă și atenţie specială. Sistemul de rădăcini de răsaduri foarte tinere este ușor deteriorat și este lent pentru a relua creșterea la temperatura scăzută a solului. Pe de altă parte, răsadurile crescute excesiv dezvoltă mai multe niveluri de ramuri viguroase, ceea ce duce la o prindere (înrădăcinare) slabă a plantelor sădite.
Răsadurile trebuie așezate adânc în pământ și irigate imediat cu apă suficientă pentru a garanta o adaptare rapidă la locul plantării. Este obligatoriu menţinerea temperaturilor optime și evitarea fluctuaţiilor majore între temperaturile de zi și de noapte în zilele imediat următoare după răsădire.
Citește și: PLANTAREA CASTRAVEȚILOR ÎN SACI – până la 1.000 de castraveți pe m2
Densitatea plantelor
Densitatea plantelor din sere depinde de condiţiile de lumină preconizate în timpul creșterii, precum și de metoda de formare a plantei. Pentru a evita suprapunerea frunzelor și umbrirea plantelor adiacente, o plantă necesită, de obicei, aproximativ 0,5 m2 de lumină solară intensă, dar poate fi nevoie aproape de două ori mai mult spaţiu în ţările din nord, unde intensitatea luminii este scăzută.În general, în condiţii suficiente de lumină în sudul Europei, o densitate a plantelor de 2,2-2,5 per m2 este adecvată. În locaţiile nordice se recomandă 1,3–1,5 plante la 1 m2 pentru a asigura o bună circulaţie a aerului și lumină suficientă pentru producerea fructelor. Spaţiile dintre rânduri și între plantele din rând variază în funcţie de preferinţele întreprinzătorului. Rândurile sunt, deseori la 1,2–1,5 m distanţă, plantele fiind la 0,40–0,45 m distanţă în rând. În general, densitatea plantelor este mai mare pentru soiurile cu fructe scurte din grupul „Beit Alfa”.
Cu informații despre irigare, fertilizare, boli și dăunători ale castraveților din sere, revenim în alte materiale.