Forma de coroană Dublu Ypsilon se recomandă pentru sistemul intensiv de cultură al prunului, în special cu destinaţia producţiei pentru consum în stare proaspătă inclusiv export, unde sunt cerinţe specifice faţă de calitatea producţiei.
Pomii conduşi în acest sistem au trunchi de 60-70 cm şi ax central scurt (40-45 cm), pe care sunt amplasate 4 şarpante, orientate opus spre intervalele dintre rânduri sub unghiuri 60-70° faţă de direcţia rândului.
Distanţele dintre şarpante 12-15 cm, unghiul mijlociu de înclinare faţă de verticală 35-37°. Unghiul de divergenţă spre intervalul dintre rânduri între 40-60° în funcţie de vigoarea pomilor soiurilor utilizate. În partea inferioară a fiecărei şarpante sunt dispuse bilateral-altern-extern 2-3 subşarpante.
Prima subşarpantă este situată la 30-40 cm de la ax, iar următoarele la aceeaşi distanţă una de alta. Pe şarpante şi subşarpante uniform, bazitonic, bilateral-altern-exterior sunt amplasate ramurile de garnisire, inclusiv semischelet, care periodic se reîntineresc la lemn de 3-4 ani.
La distanţele optimale dintre pomi în rând (5x3 m), se formează un coronament continuu cu centru deschis, înălţimea până la 2,8-3,5 m, lăţimea la bază – 2,5 m, iar în partea superioară 3,0-3,2 m.
În scopul urgentării intrării pomilor pe rod economic şi al consolidării şarpantelor de la baza coroanei este oportună păstrarea temporară a axului central garnisit cu ramuri de rod. După 1-2 fructificări economice, de regulă în anul al patrulea de la plantare, axul se suprimă deasupra ultimei şarpante.
Particularităţile macrostructurii faţă de coroana semiaplatizată cu 4 şarpante constau în modul de amplasare şi direcţionare a şarpantelor spre intervalele dintre rânduri, iar în cadrul fiecărei şarpante principiile şi normele formării şi menţinerii microstructurii roditoare practic sunt aceleaşi.
Avantaje:
- posibilitatea măririi numărului de pomi la unitatea de suprafaţă în baza micşorării distanţei dintre pomi în rând; aplatizarea şi extinderea coroanei spre intervalele dintre rânduri;
- valorificarea mai din plin a suprafeţei plantaţiei sub proiecţia coroanelor precum şi al spaţiului de nutriţie;
- deschiderea completă a centrului coroanei cu ameliorarea regimului de iluminare şi, ca rezultat, – sporirea productivităţii, în special a calităţii fructelor.
Tehnica formării coroanei, în mare măsură, este similară cu cea a coroanei semiaplatizate cu 4 şarpante.
În anul întâi. Pentru plantare sunt preferabili pomi bine dezvoltaţi, care au 4 ramificări în zona proiectării coroanei cu unghiuri largi de inserţie şi 90° de divergenţă, distanţate la cel puţin 12-15 cm una de alta. La plantare, viitoarele şarpante se orientează sub unghiuri de circa 45° faţă de direcţia rândului.
Primăvara devreme, viitoarele şarpante se scurtează la 1/3 din lungime, dar nu mai mult de 50 cm, echilibrându-le în vigoarea de creştere. Axul se scurtează la 25 cm mai sus de vârfurile şarpantelor. Ulterior, procesul de formare a coroanei este similar ca şi în anul doi la pomii plantaţi fără ramificări (vergi).
În cazul când pomii destinaţi plantării au ramificări slabe în zona proiectării coroanei după plantare, primăvara devreme, 4 din acestea cu poziţia potrivită pentru şarpante se scurtează la 3-4 muguri, iar axul se reduce la 1 m de la sol. Celelalte ramuri se suprimă. În timpul operaţiilor în verde, după aceleaşi principii şi norme ca şi la pomii plantaţi în formă de vergi, se aleg 4 lăstari ca viitoarele şarpante şi lăstarul de prelungire al axului.
Dacă pomii utilizaţi pentru plantare sunt bine dezvoltaţi, dar nu au ramificări (vergi), în primăvara anului întâi ei se scurtează la 100-110 cm de la suprafaţa solului, pentru a forma un etaj rărit din 4 şarpante direcţionate spre intervalele dintre rânduri.
Când s-au umflat mugurii se suprimă cei din zona trunchiului până la înălţimea de 70 cm. La efectuarea operaţiilor în verde, când lăstarii au lungimea de 20 cm, se delimitează lăstarul de prelungire al axului şi se elimină concurenţii din apropierea acestuia. Mai jos pe ax se aleg 4 lăstari pentru proiectarea şarpantelor. Aceştia trebuie să fie câte 2 diametral opuşi cu unghiuri largi de inserţie, distanţaţi la cel puţin 12-15 cm unul de altul şi direcţionaţi spre intervalele dintre rânduri sub unghiuri între 60-70° faţă de direcţia rândului. La necesitate se echilibrează vigoarea de creştere a lor scurtându-i pe cei mai lungi la nivelul vârfului celui mai scurt. Lăstarii inutili pentru formarea coroanei se suprimă.
În anul al doilea. Primăvara, viitoarele – şarpante cu lungimea mai mare de 50-60 cm se scurtează la această lungime, echilibrându-le concomitent în vigoarea de creştere. Se suprimă concurenţii prezenţi. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 25 cm mai sus de nivelul vârfurilor şarpantelor. Celelalte ramuri inutile pentru formarea coroanei se suprimă la inel.
Operaţiile în verde constau în eliminarea concurenţilor axului, suprimarea lăstarilor verticali de pe laturile superioare ale şarpantelor. Prin tăieri de transfer la un lăstar lateral cu poziţia necesară se corectează unghiul de înclinare în partea inferioară a şarpantelor în mijlociu aproximativ de 50-45° faţă de verticală şi cel de direcţionare – 60-70° faţă de direcţia rândului.
În a doua decadă a lunii iunie lăstarii de pe ax cu unghiuri de înclinare mai mici de 45-50° şi lungimea de 35-40 cm se scurtează la 1/3-1/2 din lungime pentru a obţine lăstarii anticipaţi şi a forma ulterior ramuri de rod. Când lăstarii de prelungire ai axului şi şarpantelor ating lungimea de 70-75 cm şi sunt în creştere activă, se recomandă scurtarea lor la 50-55 cm. Aceasta contribuie la emiterea lăstarilor anticipaţi şi favorizarea garnisirii.
În anul al treilea. Primăvara, pe ax, se suprimă concurenţii rămaşi şi ramurile viguroase erecte. La şarpante se suprimă ramurile verticale de pe latura superioară, se corectează unghiurile de înclinare (35-37°) şi direcţionare spre intervalele dintre rânduri. Ramurile de prelungire se scurtează la 50 cm, echilibrându-le în vigoarea de creştere. În partea inferioară a fiecărei şarpante la 35-40 cm de la ax se alege o ramură laterală în calitate de prima subşarpantă şi se scurtează la 50 cm. În apropierea ei se suprimă 1-2 ramificări, care pot fi concurente.
La soiurile cu ramificare puternică (Tuleu Gras, Vengherca Iubileinaia ş.a.) se răresc sectoarele îndesite ale coroanei, iar la soiurile cu ramificare slabă (Anna Şpäth, Chişiniovscaia Ranniaia ş.a.) - se scurtează la 1/3 ramificările anuale cu lungimea mai mare de 50 cm pentru a favoriza garnisirea. Când lăstarii ating lungimea de 20 cm se elimină concurenţii şi cei verticali de pe laturile superioare ale şarpantelor. Prin tăieri de transfer la un lăstar cu poziţia necesară, se corectează unghiul de înclinare al şarpantelor (35-37°) faţă de verticală şi de direcţionare – 60-70° de la direcţia rândului.
În anul al patrulea. Primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie, axul se suprimă deasupra ultimei şarpante. Pe laturile superioare ale şarpantelor se suprimă la inel ramurile verticale. La necesitate, prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de înclinare şi direcţionare ale şarpantelor. Ramurile de prelungire ale şarpantelor se scurtează la circa 50 cm şi se echilibrează în vigoarea de creştere. În partea inferioară a şarpantelor se proiectează următoarele 1-2 subşarpante situate bilateral altern-extern la intervale de 30-35 cm. Ramurile anuale ale subşarpantelor se scurtează la 50 cm. La soiurile cu ramificare puternică se efectuează răritul ramurilor în sectoarele supraîndesite ale coroanei, iar la cele cu ramificare scăzută – se scurtează cu 1/3 ramurile anuale cu lungimea de 50 cm şi mai mare.
În partea inferioară a coroanei se încep tăierile de fructificare. Ele constau în reducţia la o ramificare laterală a ramurilor semischelet supralungite. La soiurile, care fructifică pe ramuri anuale încărcătura cu muguri floriferi se normează prin răritul lor în locurile supraîndesite, precum şi prin scurtarea celor prea lungi la lungimea adecvată potenţialului individual de productivitate. Operaţiile în verde de formare a coroanei se efectuează după aceleaşi principii şi norme ca şi în anul al treilea
În anul al cincilea şi al şaselea. Pe şarpante se suprimă ramurile erecte situate pe latura superioară. Se corectează unghiul de direcţionare şi de înclinare al segmentului superior al şarpantelor. Se definitivează şi se structurează raţional subşarpantele, orientându-le prin tăieri de transfer preponderent spre direcţia rândului, astfel ca să se obţină un coronament continuu cu interpătrundere a ramurilor nu mai mare de 0,5 m.
Pe şarpante şi subşarpante, în sectoarele supraîndesite se efectuează tăieri de rărire, eliminându-se ramurile slabe, pandante, epuizate. O parte din ramurile mai viguroase se scurtează la cep cu 3-4 muguri pentru a obţine ramuri semischelet, încadrate în ciclul de renovare cu 3-4 ani. Se extind tăierile de fructificare.
În partea inferioară a şarpantelor, ramurile semischelet, care au fructificat se reîntineresc la lemn de 3 sau 4 ani. În alte sectoare ale coroanei tăierile de reglare a încărcăturii cu muguri floriferi constau în reducţia parţială a ramurilor semischelet prea lungi, precum şi a celor anuale puternice, coordonându-le încărcătura cu muguri floriferi adecvată potenţialului individual de productivitate.
La necesitate, se efectuează operaţii în verde după aceleaşi principii ca şi în anii precedenţi. Astfel după anul şase pe direcţia rândului se formează un coronament continuu amplasat în două planuri oblice cu înclinare mijlocie faţă de verticală 35-37°. În perioada de plină fructificare se aplică tăieri fitosanitare, de menţinere a structurii şi parametrilor proiectaţi ai coronamentului. Centrul coronamentului se menţine permanent deschis prin eliminarea periodică a lăstarilor şi ramurilor erecte, apărute pe laturile superioare ale şarpantelor.
Tăierile de fructificare şi normare a încărcăturii cu fructe de calitate superioară se efectuează anual în conformitate cu particularităţile biologice ale soiurilor utilizate după aceleaşi principii şi norme ca şi în cadrul fiecărei şarpante la pomii conduşi după sistemul semiaplatizat pe direcţia rândului cu 4 şarpante. În scopul majorării calităţii fructelor, în special a celor pentru consum în stare proaspătă şi export, este oportună normarea raţională a încărcăturii cu fructe în timpul operaţiilor în verde: se elimină ramurile slabe încărcate cu fructe; se normează încărcătura cu fructe prin scurtarea, adecvată potenţialului individual de productivitate, a ramurilor supraîncărcate cu fructe, inclusiv celor semischelet prin reducţie. Se studiază şi alte metode progresive de normare raţională a încărcăturii pomilor cu fructe.
Bibliografie: CONDUCEREA ȘI TĂIEREA POMILOR ȘI ARBUȘTILOR FRUCTIFERI. Vasile Babuc, Ananie Peşteanu, Eugeniu Gudumac.