Irigarea castraveților în spațiu protejat
Irigarea corectă este esenţială atât pentru formarea fructelor, cât și pentru calitatea producţiei. Castravetele are cerinţe de apă relativ ridicate; irigarea corectă este esenţială atât pentru recoltă, cât și pentru calitatea producţiei. Frecvenţa udărilor este, prin urmare, în general mare. Este important să menţineţi un raport de apă-aer corespunzător în zona rădăcinii pentru a asigura o furnizare adecvată de oxigen la rădăcini.Consumul zilnic de apă depinde de condiţiile climatice, precum intensitatea luminii, temperatura și umiditatea relativă a aerului, precum şi de densitatea plantelor și stadiul fenologic. Tipul de sol nu afectează cantitatea totală de apă necesară, dar influenţează intervalul de aplicare a apei. În solurile uşor nisipoase apa se scurge rapid și este necesară o frecvenţă ridicată, cu mai puţină apă pe aplicaţie. Atunci când se aplică mulcirea, este necesară în mod semnificativ mai puţină apă prin irigare din cauza evaporării reduse.
Citiți și: CULTIVAREA CASTRAVEȚILOR ÎN SPAȚIU PROTEJAT: Plantare, densitatea plantelor
Irigarea prin picurare este cea mai des utilizată și mai convenabilă metodă de irigare pentru castraveţi. Irigarea prin brazde poate provoca căderea plantelor din cauza unei supradoze de apă.
Irigarea prin aspersiune poate provoca apariţia și dezvoltarea bolilor fungice. CE de apă trebuie să fie luate în considerare atunci când alegeţi sursa de apă: se recomandă apă cu CE < 1 dS/m și un pH ușor acid. PH-ul poate fi redus folosind acizi anorganici. Pe de altă parte, atunci când solul este salin, normelele de apă aplicate la udare trebuie majorate pentru a asigura scurgerea sării.
Fertilizarea castraveților în spațiu protejat
Cererea de nutrienţi la castraveţi este cea mai mare la fructificare. Ea rămâne ridicată pe toată durata cultivării și scade la stadiul de îmbătrânire. Având o necesitate ridicată de nutrienţi, castraveţii sunt foarte sensibili la excesul sau variaţiile bruște ale aprovizionării cu nutrienţi, precum și la fluctuaţiile semnificative ale concentraţiilor de nutrienţi din sol. Pentru a preveni supraexercitarea sau subfertilizarea, este esenţial să se efectueze analize frecvente ale conţinutului de nutrienţi ai solului și apei utilizate. Programul de fertilizare trebuie să se bazeze pe rezultatele analizei.Azotul (N) are o importanţă deosebită pentru creșterea castraveţilor. Ratele de creștere a plantelor și de recoltare a fructelor depind, în mare măsură, de disponibilitatea de N. Cerinţa de N este mai mică la începutul ciclului de creștere. Rata de absorbţie a N-ului crește rapid din ziua a 36-ea după apariţie. Aceasta corespunde începerii recoltării fructelor și continuă pe toată perioada de recoltare. Alţi nutrienţi urmează un model similar. Prin urmare, în timp ce ratele zilnice de aplicare de N și K cresc treptat pe parcursul creșterii și dezvoltării plantelor, rata de aplicare a îngrășămintelor de P rămâne aproape neschimbată în perioada de creștere (tabelul 1).
Ca și în cazul altor legume și fructe, cel mai absorbit nutrient este potasiul (K). Aproximativ 90% din K este absorbit în ultimele 36 de zile ale ciclului de cultură (SQM, 2015). Deși nu are un efect major asupra volumului recoltei totale, K îmbunătăţește rezistenţa plantelor la mai multe stresuri abiotice și joacă un rol important în îmbunătăţirea calităţii fructelor.
Fertigarea, sau aplicarea îngrășămintelor prin sistemul de irigaţii, este cea mai populară și eficientă metodă de fertilizare a legumelor în seră. Recomandările privind conţinutul de nutrienţi al soluţiilor de fertigare (fertilizare) se bazează, în principal, pe reacţiile fiziologice ale culturii specifice la fiecare element.
Există două metode:
- Cantitativ: îngrășămintele sunt dizolvate într-un rezervor mare și soluţia este pompată direct spre plante (tabelul 1).
- Proporţional: îngrășămintele sunt amestecate în soluţii stoc concentrate și dizolvate în apa de irigaţie prin injectoare de îngrășăminte (Tabelul 2). Cantitatea totală de nutrienţi administraţi plantei depinde de cantitatea de apă de irigaţie (Haifa, 2011).
Îngrășămintele pentru fertilizarea laterală nu trebuie aplicate atunci când se utilizează irigarea prin picurare, deoarece se presupune că fertilizarea poate satisface cu ușurinţă cerinţele precise zilnice ale culturii. Cu toate acestea, pot fi necesare îngrășăminte organice și var, înainte de plantare, pentru a îmbunătăţi structura solului și a ajusta pH-ul acestuia.