CICOAREA (CICHORIUM INTYBUS) SAU RADICCHIO: Cultivare în teren protejat

03 mai 2024
Cicoarea (Cichorium intybus) este plantă perenă, dar, de obicei este cultivată ca plantă anuală. Cicoarea este o cultură de sezon rece, şi soiurile radicchio necesită temperaturi reci (optim 15–18 °C, minim 6–8 °C) pentru a produce căpăţâni. Plantele cresc cel mai bine într-un spaţiu însorit în soluri fertile, bine drenate, cu un pH de 6,5–7,2.
 

Principiile de cultivare a cicorii în sere

Radicchio este cuvântul italian pentru toţi membrii clanului cicoare, fie cu frunze verzi, crem, tomate, cu dungi sau marmorată. Frunzele sunt, adesea de culoare rubinie (variind de la violet la roșu) cu nervuri de culoarea de fildeș. Există, de asemenea, o varietate verde. Toate soiurile de cicoare „radicchios” încep ca mănunchi de frunze verzi. Unele se înroșesc treptat și își schimbă forma. Căpăţânile de radicchio sunt, de obicei, recoltate cu un mic ciot de rădăcină atașat pentru a ajuta frunzele sau căpăţânile să-și păstreze forma. În funcţie de tip, radicchio poate forma căpăţâni mici sau rozete cu frunze deschise. „Palla Rosa” și „Castelfranco” sunt două soiuri deosebit de populare.
 
Cicoarea Witloof este cultivată în două etape:
  1. Creşteţi rădăcinile în timpul verii, scoteţi-le din sol, tăiaţi și aruncaţi vârfurile. Supuneţi rădăcinile tratamentului la rece (vernalizare) – fie în câmp, fie în depozite la rece – apoi răsădiţi.
  2. Stimulaţi rădăcinile în timpul iernii în paturi întunecate acoperite cu turbă de nisip în condiţii de temperatură și umiditate constantă. Trei săptămâni după plantarea rădăcinii, dezgropaţi și curăţaţi ciconurile, apoi transpotaţi-le la piaţă.
 

Pregătirea și plantarea răsadului

Cicoarea poate fi însămânţată direct sau la început plantată în interior pentru o răsădire ulterioară. Dacă aţi început în interior, semănaţi seminţele într-un amestec dezinfectat la o adâncime de 0,6 cm.
 
Întăriţi răsadurile înainte de răsădire prin creșterea treptată a expunerii lor la condiţii din exterior (temperatura zilei/nopţii 22–25 °C/16–18 °C). Plantaţi răsadurile de transplant la 20–23 cm distanţă, 20 cm între rânduri. Răriţi direct plantele însămânţate la spaţierea menţionată anterior.
 
Producţia de rădăcini pentru stimulare
Cicoarea Witloof necesită suficient fosfor, potasiu și magneziu pentru a produce rădăcini de calitate. În general, evitaţi aplicarea îngrășămintelor azotate pentru a preveni creșterea excesivă a ciconului în timpul stimulării. Azotul furnizat prin descompunerea materiei organice din sol este, de obicei suficient pentru creșterea în câmp.
 
Efectuaţi semănatul manual în prima săptămână a lunii iulie. Acest lucru asigură faptul, că rădăcinile se vor maturiza la sfârșitul toamnei, permiţând un tratament suficient de rece (vernalizare) a rădăcinilor pentru stimularea directă fără a le plasa în depozite la rece. În cazul când semănatul a avut loc prea devreme primăvara, seminţele vernalizează în sol rece și planta răsare în câmp. Odată ce planta răsare şi creşte, rădăcina ei nu poate fi stimulată. Aranjaţi rândurile la 90 cm între ele, astfel încât să puteţi realiza cultivarea cu ajutorul unui cultivator rotativ. În cazul cultivării manuale, reduceţi distanţa între rânduri la 60 cm. Răriţi plantele la 10 cm distanţă în rânduri. Nu lăsaţi solul să se usuce în timpul germinării seminţelor.

 
Recoltarea și acţiunile post-recoltare

Rădăcinile sunt, de obicei, recoltate de la mijlocul lunii octombrie până la mijlocul lunii noiembrie. Cantităţi mici pot fi recoltate cu o furcă de săpat. Pentru recoltarea mecanică, se utilizează echipamente de recoltare a rădăcinilor sau a cartofului modificat. Tăiaţi frunzele la aproximativ 2,5 cm deasupra coroanei de la rădăcină și răriţi rădăcinile la 20 cm. Nu utilizaţi rădăcinile cu un diametru < 2,5 cm. Tăiaţi rădăcinile care se ramifică în două sau trei într-o ramură dominantă.
 
Pentru stimulare, temperatura optimă este de 18 °C, substratul trebuie să fie compus dintr-un amestec nefertilizat de nisip și turbă în raport de 1 : 1 și mediile de plantare trebuie să aibă 15–25 cm adâncime. Plantaţi rădăcinile până la coroană, folosind plantatorul de ţăruş pentru a face găuri.


 
Spaţierea între plante este mică, cu o densitate de aproximativ 80 de rădăcini la un m2. Acoperiţi paturile de stimulare cu material polimer negru pentru a exclude lumina și lăsaţi-le în această poziţie timp de 3 săptămâni până la recoltare. Ciconii din rădăcinile replantate direct în câmp pot fi recoltaţi în 18–21 de zile. Ciconii din rădăcinile stocate timp de 3–7 săptămâni pot fi recoltaţi după 28–30 de zile. Rădăcinile stocate se usucă parţial dacă umiditatea este < 95%. Odată ce rădăcinile sunt replantate în patul de stimulare, turgescenţa este recăpătată după câteva zile și
ciconii încep să crească.
 
În baza metodei tradiţionale, dezgropaţi întreaga plantă și tăiaţi ciconii din rădăcini. Răriţi ciconii pentru a elimina frunzele desfăcute și frunzele exterioare murdărite cu nisip și turbă. Protejaţi căpăţânile de lumină chiar și după recoltare pentru a le menţine albe. Refrigeraţi căpăţânele nespălate în pungi de plastic închise neermetic. Rădăcinile păstrate în paturi pot produce o creștere nouă în jurul coroanei. Aceşti ciconi mici sunt, de asemenea, comestibili, în special în salate.
 
Bibliografie: Bunele practici agricole pentru producerea legumelor în teren protejat în ţările din Europa de Sud-Est
loading ...