PĂDUCHELE VERDE AL PIERSICULUI ÎN CULTURA DE RAPIȚĂ. Cum îl recunoaștem

Toți fermierii cunosc foarte bine ce dăunători pot să pună probleme culturii rapiței. Începând cu puricii de pământ (Phyllotreta spp.), puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) continuând cu larvele viespii rapiței (Athalia rosae) și apoi cu larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae), a buhei verzei (Mamestra brassicae), iar în ultimii ani cu molia verzei (Plutella xylostella). Tot în ultima perioadă, fermierii s-au confruntat și cu atacul șoarecilor de câmp (Microtus arvalis).
 
Odată cu schimbările climatice se schimbă și insectele dăunătoare. De cele mai multe ori, în dezavantajul fermierilor. Despre afide se știe că cea mai problematică specie pentru plantele de rapiță este păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae). În ultimii ani, atât în sudul României dar și în mai multe zone din vest, fermierii s-au confruntat cu un atac neobișnuit (pentru ei) de afide. Nu era vorba despre păduchele cenușiu al verzei ci despre păduchele verde al piersicului (Myzus persicae).
 
Prezența păduchelui verde al piersicului are drept principală cauză condițiile climatice foarte favorabile acestei specii și anume temperaturi ridicate și secetă. Rapița se află pe lista plantelor gazdă ale acestui danator. Această specie este foarte polifagă, fiind semnalată la peste 240 de specii de plante, din 64 de familii botanice diferite. Sunt preferate piersicul (de unde și numele acestei specii), caisul, tomate, vinete, ardei, cartof, tutun, salată, spanac, mazăre, fasole, lucernă, rapiță, etc.
 
Atenție! La vederea afidelor pe frunzele de rapiță, mulți ar fi tentați să spună că este vorba despre păduchele cenușiu al cruciferelor (Brevicoryne brassicae), fiind una dintre cele mai întâlnite specii de afide la plantele de rapiță. În acest din urmă caz, femelele nearipate au culoarea corpului galben-verzuie, fiind acoperite cu o secreție ceroasă.
 
În cazul păduchelui verde al piersicului nu există secreția ceroasă! Afidele se găsesc pe fața inferioară a frunzelor de rapiță, unde formează colonii și se hrănesc înțepând și sugând sucul celular. În mod normal, atacul este periculos când plantele sunt tinere. În urma atacului țesutul se necrozează, frunzele se pot îngălbeni și uscă.
 
Afidele sunt prezente, la început în zona marginii lanului, ulterior migrând în interiorul lui. În unele cazuri nu se justifică aplicarea unui insecticid pe toată suprafața, ci numai în zona marginală a lanului, unde afidele pot fi prezente într-un număr mai ridicat.
 
Acum, referitor la problema tratamentului, la rapița este o mică provocare. Afidele se găsesc pe fața inferioară a frunzelor. Prin urmare, frunzele de rapiță pot să acționeze ca niște umbrele pentru afide iar în cazul aplicării unui tratament cu insecticide de contact, efectul substanței active asupra afidelor s-ar putea să nu fie cel scontat. Caz în care recomandabil ar fi folosirea unor insecticide sistemice sau local sistemice. Tocmai de aceea, decizia efectuării sau neefectuării tratamentului împotriva afidelor trebui luată după o serioasă monitorizare a lanului de rapiță.
 
Sursa: Cotidianul agricol