Forma apteră are culoare galben-verzuie, de formă globuroasă, cu o unghie de 2 – 2,6 mm, cu corpul acoperit de o secreţie ceroasă alb-sidefiu-cenuşiu.
Forma aripată este mai mică în dimensiuni (1,7 – 2,1 mm lungime), cu toracele şi capul de culoare brun-închis şi abdomenul galben-verzui. Pe abdomen se găsesc lateral câte un rând de pete, iar transversal câteva dungi mai închise la culoare. Oul este de culoare neagră-albăstruie (metalizat) şi are o formă alungită. Ninfele sunt născute direct de femele (cu excepţia acelora care dau naştere la ouă de iarnă) şi al căror stadiu ninfal durează 7 – 10 zile.
Dăunătorul Brevicoryne brassicae face parte din familia afidelor periculoase, iar prezenţa afidelor cenuşii pe crucifere afectează grav creşterea şi fructificarea acestora, daunele create pot fi directe (prin hrănirea lor cu sucul celular) şi indirecte, prin care în urma atacului se instalează fumagina (vector de transmitere a virozelor).
Păduchele cenuşiu al cruciferelor este o specie oligofagă şi produce pagube însemnate atât la legumele crucifere cultivate pentru consum cât şi la cele semincere. Odata atacate, plantele stagnează, frunzele încep să se ofilească, se îngălbenesc şi se usucă. Varza şi conopida nu leagă căpăţâna, iar la culturile semincere florile avortează, seminţele sunt mici şistave (nu vor prezenta valoare culturală).
Aparatul de înţepat şi supt al acestei afide este vector de transmitere a virozelor. De exemplu:
- -Brassica virus 1 – mozaicul cruciferelor
- -Brassica virus 2 – îngălbenirea frunzelor la conopidă
- -Brassica virus 3 – mozaicul conopidei
Păduchele cenuşiu al cruciferelor este o specie ce nu migrează, trăieşte şi se înmulţeşte doar pe plante din familia cruciferelor cultivate sau aparţinând florei spontane. În cursul unui an specia poate dezvolta 18-20 generaţii.
Perpetuarea speciei (trecerea peste iarnă-iernarea) se face în stadiul de ou (de rezistenţă sau ou de iarnă), pe tulpinile sau peţiolul frunzelor plantelor gazdă. Primăvara, odată cu încălzirea vremii, pe la sfârşitul lunii martie, din ouăle care au rezistat peste rigorile iernii apar larvele care, în cursul lunii aprilie, se hrănesc şi se transformă în femele fondatoare (fundatrix) care, continuându-şi hrănirea, vor deveni adulţi.
Biologia dăunătorului
Toate aceste femele fondatoare vor da naştere partenogenetic şi vivipar (nu au nevoie de masculi), la ninfe care se vor transforma mai târziu în femele fundatrix aptere (fără aripi). Începând cu generaţiile 3-5, în lunile iunie-iulie şi parţial august vor apărea şi femele aripate care, prin posibilitatea lor de zbor, vor asigura răspândirea de la o plantă la alta sau de la o cultură la alta a dăunătorului. Toamna, înainte de intrarea în iarnă (lunile octombrienoiembrie) apare ultima generaţie de afide sexupare-aripate (adulţi care se împerechează).
După împerechere, femelele vor depune câte 4-5 ouă de iarnă (ouă de rezistenţă). Aici ciclul biologic se încheie.
Combatere chimică
Se vor utiliza în funcţie de mărimea populaţiilor produse chimice specifice, atât de contact cât şi sistemice.
Măsuri de profilaxie
Dintre măsurile care pot limita dezvoltarea populaţiilor amintim:
- -Adunarea şi distrugerea după recoltare a resturilor vegetale;
- -Arătura adâncă cu îngroparea în profunzime a resturilor rămase neadunate;
- -Asolamente de 3-4 ani şi respectarea rotaţiei culturilor;
- Separarea prin distanţe apreciabile a culturilor etc.
Bibliografie: Ghid privind răspândirea, identificarea, modul de atac, biologia și metodele de combatere a dăunătorilor în principalele culturi de câmp