Nivelul mortalităţii purceilor până la înţărcare depinde de un număr mare de factori favorizanţi, însă majoritatea pierderilor de purcei are loc în primele 5-7 zile de viaţă. Cauzele sunt preponderent manageriale, întrucât noi, oamenii, nu luăm în considerare, suficient de serios, biologia purcelului în acest interval de timp, scrie Revista Ferma.
Asistența la fătare
În sens restrâns, asistenţa la fătare presupune ca personalul să fie pregătit să intervină în cazul fătărilor prelungite şi a celor care implică blocajul purceilor în tractul uterin. În sens mai larg, asistenţa la fătare presupune de fapt şi monitorizarea scroafelor la intervale de cel mult o oră (de preferinţă o dată la 30-40 de minute), atenţie suplimentară fiind acordată următoarelor situaţii:- cuiburile cu peste 14 purcei;
- scroafelor aflate la fătarea 5-a sau peste;
- scroafelor grase şi
- în condiţii extreme de temperatură în maternitate.
În acelaşi context, asistenţa mai presupune şi alte câteva manopere esenţiale, care pornesc de la realitatea că purcelul nou-născut nu are capacitatea de a-şi menţine constantă temperatura corporală. De aici, apare necesitatea imperativă ca purcelului să-i fie uscată întreaga suprafaţă corporală şi de a fi plasat imediat în apropierea unei surse de căldură. În lipsa acestor manevre, temperatura corporală scade brusc, purcelul fiind condamnat.
Citește și: ALIMENTAŢIA PURCEILOR ÎN PERIOADA DE ALĂPTARE
Consumul de colostru
Manevrarea purceilor în aşa fel încât toţi să aibă acces, cât mai curând după naştere, la un mamelon funcţional este esenţială pentru supravieţuirea acestora, întrucât colostrul reprezintă singura sursă de anticorpi necesari apărării organismului în faţa microbismului din maternitate.Din acest considerent, se practică frecvent alăptarea fracţionată. Aceasta presupune, separarea purceilor mai mari din cuib pentru 1-2 ore cel mult, facilitând accesul la supt al celor mai mici, pentru evitarea competiţiei inerente. De reţinut, însă, că această tehnică trebuie aplicată numai după ce fătarea s-a încheiat şi toţi purceii din cuib au fost uscaţi.
Temperatura şi curenţii de aer
Probabil cea mai dificilă acţiune din maternitate este cea de asigurare a cerinţelor de microclimat ale scroafei, pe de o parte, şi a purceilor, pe de alta. Dacă temperatura optimă pentru scroafe este de 18-20C0, cea pentru purcei, mai ales în primele zile de viaţă, depăşeşte nivelul de 30C0. De asemenea, dacă scroafei îi este benefic un nivel ridicat al ventilaţiei, acesta le poate fi fatal purceilor, conducându-i spre hipotermie şi, implicit, moarte.Tocmai din aceste motive, în maternităţile moderne scroafele beneficiază de un sistem de ventilaţie separat, aerul proaspăt şi răcoros fiind adus la capul scroafei prin tubulaturi speciale. De asemenea, segmentul de pardoseală din boxă destinat scroafei este de multe ori din materiale mai reci faţă de zona destinată purceilor. Iar aceasta din urmă este dotată, prin construcţie, atât cu pardoseli încălzite, cât şi cu lămpi.
Citește și: ALIMENTAŢIA PURCEILOR ÎNŢĂRCAŢI. Amestecuri furajere
Curăţenia în boxele de fătare
Sunt puţini fermierii care acordă suficientă atenţie asigurării unui nivel ridicat de igienă în boxele de fătare între două serii consecutive de fătări. De cele mai multe ori, curăţarea boxelor de fătare este realizată superficial.Ar trebui să ne asigurăm, la anumite intervale, că avem curăţenie de calitate nu numai prin apreciere vizuală, ci şi prin probe de sanitaţie, pe care serviciile veterinare ar trebui să fie în măsură să le execute şi interpreteze.
O altă necesitate ar fi spălarea scroafelor înainte de a intra în maternitate, acestea fiind unul dintre vectorii principali ai infecţiilor transmise purceilor. De asemenea, a nu se uita că boxele de fătare trebuie să fie nu numai curate, ci şi uscate înainte de populare, întrucât mediul umed şi cald reprezintă cel mai bun loc de dezvoltare a microbilor.