Particularităţile de digestie la iepuri permit o bună valorificare a nutreţurilor de volum, bogate în celuloză, cu toate că digestibilitatea ei este foarte redusă.
În alimentaţia iepurilor, cele mai preferate nutreţuri sunt fânurile de leguminoase şi naturale iarna, iar vara trifoiul, lucerna, borceagul, varza şi iarba de livadă. Ca suculente, se pot utiliza morcovii, cartofii, iar dintre concentrate porumbul, ovăzul, orzul, grâul, şroturile de soia şi floarea soarelui şi boabele de leguminoase. Se mai pot utiliza făinurile animale şi laptele. Concentratele măcinate sunt mai bine consumate umectate decât sub formă uscată.
În timpul verii, nutreţul verde reprezintă hrana de bază pentru iepuri. Pentru a evita meteorizarea, leguminoasele nu se dau în stare umedă iar în faza tânără de vegetaţie aceste plante se dau după pălire. Meteorizarea ca şi constiparea pot să apară în caz de trecere rapidă la nutreţuri verzi, fân proaspăt recoltat.
Cerinţele în energie, vitamine şi microelemente sunt mai mari în timpul iernii. În hrană proteina trebuie asigurată la un nivel de 13% la adulţi, 15% la iepuroaicele gestante şi tineret, 18% la iepuroaicele în lactaţie şi 17% pentru tineretul la îngrăşat. Un minim de 12-14% celuloză brută este necesar pentru a realiza „balastul” pe care să se dezvolte la nivelul cecumului flora bacteriană în vederea realizării avantajului coprofagiei.
În hrana iepurilor se pot folosi unele plante care au un rol de a stimula apetitul, printre care amintim: pătrunjelul, cimbrul, mărarul, menta, chimionul, romaniţa etc.
În structura nutreţurilor, concentratele pot reprezenta până la 35% din valoarea nutritivă a raţiei. Schimbarea structurii raţiei trebuie să se facă treptat. În hrana iepurilor trebuie asigurate: sarea, calciul furajer şi fosfaţii furajeri.
În sistemul de creştere intensiv, în alimentaţia iepurilor se folosesc nutreţurile combinate granulate.
Bibliografie: ALIMENTAŢIA ANIMALELOR. Mihai Benţea, Aurel Şara
VALORIFICARE HRANEI LA IEPURI: Alimentația în funcție de sezon