DĂUNĂTORI LA FLOAREA-SOARELUI. Cum recunoaștem atacul, combatere

24 mai 2023
Lupta cu dăunătorii este un aspect destul de important în procesul de cultivare a florii-soarelui. Pierderea momentului potrivit pentru intervenție poate aduce daune considerabile. În acest material găsiți informații despre dăunătorii culturii de floarea-soarelui și metode de combatere a acestora.
 

GÂNDACI POCNITORI (VIERMI SÂRMĂ)

La cultura de floarea-soarelui, modul de dăunare se manifestă în primele faze de vegetaţie, când sunt atacate rădăcinile şi tulpinile, în zona coletului apărând goluri foarte mari. În cazul unui atac masiv se poate compromite întreaga cultură, necesitând reînsămânţarea ei. La o examinare atentă, zilnică, se pot observa în vetre plante care se îngălbenesc, se topesc şi dispar de la o zi la alta.

Din păcate, rămânem cu observaţia, întrucât în vegetaţie nu este nicio soluţie pentru distrugerea larvelor. Se vehiculează printre fermieri să se efectueze o prăsilă mecanică care, prin aerarea şi uscarea terenului va rezolva problema. Greşit! În final, cultura va fi rară şi va prezenta o debilitate proporţională cu intensitatea atacului.



Viermii sârmă crează probleme pe terenurile cu încărcare mare de păioase, pe solurile mai grele şi în primăverile umede şi răcoroase, când răsărirea şi dezvoltarea plantulelor se desfăşoară mai lent. Sunt obligatorii tratamentele la sămânţă cu produse conţinând carbofuran. În anumite situaţii, când nu s-au efectuat aceste tratamente, dar şi în unele primăveri, secetoase şi calde, sau când floarea-soarelui urmează după porumb, sunt necesare tratamente, în perioada răsăririi florii-soarelui, cu dimetoat+deltametrin.
 

AFIDELE – PĂDUCHII DE PLANTE

Insectele din genul aphis sunt răspândite pe întreg globul pământesc. La noi în ţară se întâlnesc în toate regiunile. Fiind insecte mici, acestea trăiesc în colonii numeroase, iar în urma atacului, frunzele, lăstarii sau alte organe ale plantelor se decolorează, devin răsucite, încreţite, deformate, iar cu timpul se usucă şi mor. Când plantele nu se usucă este afectată creşterea, care devine lentă, cultura nu mai are o culoare sănătoasă, iar recolta este diminuată. În multe cazuri, afidele transmit viruşi ce pot fi fatali culturilor.

Cum depistăm atacul de afide?

Majoritatea afidelor sunt verzi, dar pot fi şi negre, maro, galbene, roşii, cenuşii, etc. Atacul de afide este uşor depistat datorită excrementelor emanate ce apar sub forma unui lichid lucios, lipicios şi dulce, vizibil pe frunzele inferioare şi care atrage coloniile de termite (furnici).



Combaterea afidelor
  • Respectarea rotaţiilor în cadrul asolamentelor;
  • Arătura de dezmiriştire şi cea adâncă de toamnă;
  • Distrugerea buruienilor atât în culturile premergătoare cât şi în cea de floarea – soarelui;
  • Semănatul în perioada optimă;
  • Fertilizarea cu doze optime de N,P,K, întrucât excesul de azot favorizează atacul;
  • Protejarea prădătorilor naturali – se apreciază că buburuza Semiadalia Undecempunctata poate distruge până la 75% din populaţiile afidelor.
Combaterea chimică a afidelor se rezumă la stropiri repetate (de câte ori situaţia o impune), cu produse specifice.

Citește și: PRINCIPALELE BOLI LA FLOAREA-SOARELUI

Notă: În cultura mare se întâlnesc şi alte specii de afide, cum ar fi: Păduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminus), păduchele ovăzului (Macrosiphum avenae), păduchele verde al porumbului (Rhopalosiphum maidis).
 

PĂDUCHELE MIC AL PRUNULUI

În ţara noastră este răspândit pretutindeni. Adulţii au corpul de 1,2 – 2 mm lungime. Femelele prezintă atât forma apteră cât şi cea aripată. Femela apteră are corpul de culoare verde deschis sau galben-verzui, prezentând pe partea doresală pete ovale de culoare neagră. Femela aripată are aceeaşi mărime ca cea nearipată, diferenţa fiind dată de abdomenul galben, iar capul şi toracele sunt negre.



Combaterea Păduchelui mic al prunului

Se vor lua aceleaşi măsuri de combatere ca și la afide.
 

GÂNDACUL PĂMÂNTIU

Este un dăunător polifag care atacă porumbul, rapiţa, floarea – soarelui, lucerna, tutunul şi alte plante din flora spontană. Pagube mai mari produce culturii de floarea – soarelui, la care adulţii atacă plantele în faza de răsărire, le rod frunzele abia formate sau le retează, ceea ce duce la uscarea plantelor. Larvele atacă rădăcinile diferitelor specii de plante provocând daune asemănătoare viermilor sârmă.

Cum recunoaștem Gândacul pământiu?

Poate fi recunoscut ușor după corpul de culoare neagră, pe partea dorsală având mereu resturi de pământ, fapt ce i-a adus și denumirea de ,,pământiu". Are corpul lung de 7-10 mm, aripile anterioare prevăzute cu striuri întrerupte, pe margini cu tuberculi lați și lucioși, așezați longitudinal.



Combaterea Gândacului pământiu

Se pot aminti ca măsuri de prevenţie:
  • Alegerea plantelor premergătoare mai puţin preferate;
  • Măsurile agrotehnice efectuate la timp şi de bună calitate, mai ales cele de dezmiriştit şi apoi cele de pregătire a terenului;
  • Însămânţarea trebuie să fie făcută timpuriu în perioada optimă;
  • Lucrările de întreţinere a culturilor pentru evitarea îmburuienărilor (cu buruieni preferate de dăunător);
  • Folosirea de sămânţă certificată, tratată cu insecto-fungicide specifice fiecărei culturi;
  • Folosirea de insecticide granulate odată cu semănatul;
  • Cea mai modernă metodă utilizată în ţările cu agricultură avansată este utilizarea de seminţe anrobate, la care în materialul de drajare se folosesc şi insecticide care protejează tinerele plăntuţe o perioadă bună de timp.
Combatere chimică a Gândacului pământiu

Întrucât dăunătorii acţionează mai mult noaptea, se pot efectua stropiri în amurg cu produse de contact sau sistemice.
 

GĂRGĂRIȚA (RĂȚIȘOARA) PORUMBULUI

Specia polifagă, insectele hibernante atacă plantele tinere de porumb, floarea – soarelui, orz, sfeclă de zahăr, tutun. Plantele abia răsărite sunt retezate la nivelul coletului, iar într-o fază mai avansată a culturii insectele rod marginile frunzelor sub forma unor trepte. În această fază, plantele se refac, dar vor rămâne întârziate în vegetaţie. La un atac în masă, în faza cotiledonală, soluţia nu este alta decât reînsămânţarea cu sămânţă protejată chimic.

Cum recunoaștem atacul gărgăriței?

Cel mai periculos este atacul din timpul răsăritului când plantele pot fi retezate. Aceste plante sunt pierdute, iar dacă frecvența plantelor retezate este mare, culturile sunt întoarse de multe ori. Uneori insectele rod frunzele în faza de cornet. La deschiderea frunzelor se vor observa perforații circulare cu dispunere transversală. De la 4 - 5 frunze, plantele de porumb nu mai sunt în pericol. În această fenofază, Tanymecus dilaticollis va ataca frunzele pe margini. Atacul se manifestă sub formă de trepte. Astfel de plante vor avea creșteri încetinite care se pot traduce prin pierderi în producție uneori. Dăunătorul atacă în perioadele călduroase, însorite și cu temperaturi medii diurne ce trec de 20 grade C. Sub această temperatură și în prezența precipitațiilor sau timp noros, insecta își încetinește activitatea.



Combaterea gătgăriței porumbului
  • Respectarea rotației este foarte importantă și ne-ar putea feri de gărgăriță.
  • Lucrările de întreținere și tratarea seminței cu insecticide, de asemenea, țin departe dăunătorul.
  • Planta premergătoare este și ea importantă. Dacă este una preferată de dăunător, va lăsa în urmă o rezervă importantă. Nu cultivați porumb după porumb, după sorg, după sfeclă de zahăr sau floarea-soarelui. Cultivați porumb după grâu, după mazăre, după orz, după in.
  • Trebuie să fiți atenți nu doar la planta premergătoare, ci și la plantele cultivate în vecinătate.
  • Distrugerea buruienilor gazdă este o lucrare importantă care va diminua populațiile dăunătorului.
Dacă nu se face tratamentul seminței, atunci se poate face un tratament în perioada de răsărire. Sunt foarte eficiente. Specialiștii recomandă: acetamipridul, deltametrinul, fosmetul, lambda - cihalotrinul, cipermetrin. Pe solele care sunt puternic infestate se poate face un tratament înainte de semănat.
 

MOLIA FLORII-SOARELUI

Dezvoltă două generații pe an și iernează ca larvă în sol. Insecta atacă mai multe plante din familia Asteraceae, dar cele mai mari pagube le produce culturilor de floarea-soarelui. Larvele consumă polenul sau atacă organele florale. În rănile produse se instalează diverși agenți patogeni. Organele atacate sunt acoperite de fire de mătase și excremente.

COMBATEREA MOLIEI
  • arătura adâncă înainte de înființarea culturii;
  • distrugerea buruienilor;
  • cultivarea hibrizilor rezistenți;
  • efectuarea tratamentelor cu insecticide specifice.
Bibliografie: Ghid privind răspândirea geografică, identificarea, modul de atac, biologie, și metodele de combatere a dăunătorilor în principalele culturi de câmp.
loading ...