Căpșunul este o cultură foarte sensibilă la sărurile din sol (deosebit de sensibil la clor, mai puțin la sodiu) și moderat sensibil la umiditate. Atunci când se înființează o nouă plantație, cu plante noi de căpșuni (stoloni), este important ca nivelul sărurilor în sol să fie foarte scăzut. Conductivitatea electrică (CE) a solului determinată la înființarea plantației de căpșun, ce demonstrează salinitatea solului in acel moment, trebuie să fie mai mică de 7 decisiemens pe metru (dS/m), iar, pentru a obține rezultate optime, apa pentru irigare trebuie să aibă coeficientul CE egal cu 1,0 dS/m sau mai mic.
Stabilirea salinității solului la înființarea plantației de căpșun indică valoarea pH-ului solului. Dacă solul este nisipos, nu e nevoie de administrat îngrășăminte înainte de plantare, deoarece substanțele nutritive vor fi spălate din sol înainte ca plantele să fie gata să le utilizeze. Atunci când se aplică îngrășăminte la scurt timp după plantarea stolonilor, conținutul ridicat de săruri din îngrășăminte și din compost poate afecta rădăcinile plantelor tinere.
Conținutul optim al elementelor de nutriție din sol pentru căpșun la momentul plantării:
Plantarea căpșunului
Stolonii de căpșun
Pentru plantarea stolonilor, se sapă o groapă de 15 - 20 cm adâncime, în funcție de lungimea rădăcinii. Pasul următor este introducerea stolonului în groapă, acoperirea lui cu sol și tasarea solului împrejurul plantei. Nu se plantează prea adânc în sol, pentru că există riscul putrezirii plantulelor.
Poziția ideală este aceea în care doar rădăcina este acoperită de pământ, nu și tulpina, puțin mai sus de nivelul coletului. Plantarea stolonilor se face urmând regulile de bază ale plantării răsadurilor, cu câteva particularități:
- stolonii trebuie așezați în groapă perfect vertical, la o adâncime suficientă pentru a păstra mugurele de creștere deasupra pământului;
- solul din jurul stolonilor se tasează, ca solul să adere mai bine la rădăcini;
- dacă solul nu este suficient de umed, stolonii trebuie mocirliți. Tehnica dată presupune scufundarea stolonilor într-un amestec de pământ, apă și gunoi de grajd. Mocirlirea ajută la fixarea mai ușoară a particulelor de pământ de rădăcini;
- o altă practică des întâlnită este fasonarea stolonilor, adică înlăturarea frunzelor moarte și a filamentelor. Se păstrează doar una sau două frunze.
Distanțe și sisteme de plantare
Cum?
Pe terenul protejat, cat și cel deschis, căpșunul poate fi plantat în rânduri simple sau în benzi. În cazul metodei de amplasare în rânduri simple (care este cea mai răspândită metodă de plantare a căpșunului în cultură multianuală), distanțele de plantare sunt de 65 - 80 cm între rânduri și de 20 - 30 cm între plante pe rând, în funcție de vigoarea soiului. Densitatea de plantare – 45 - 60 de mii de plante/ha.
La cultivarea căpșunului în benzi, distanța dintre benzi trebuie să fie de 80 - 90 cm, distanța dintre rânduri în bandă – 30-35 cm, iar distanța dintre plante pe rând – 25 cm.
Cultivarea căpșunului pe teren modelat (în biloane) este recomandată pentru cultura cu aplicarea mulcirii cu folie de polietilenă, dar poate fi practicată și în cazul mulcirii cu paie. Distanțele de plantare la cultivarea în biloane pot fi:
- bilon cu lățimea de 50 cm, plantare într-un rând cu distanța de 20 cm între plante pe rând sau în două rânduri pe bilon, cu distanța de 30 cm între rânduri și între plante pe rând;
- bilon cu lățimea de 94 cm, plantare în două rânduri cu distanța de 60 cm între ele sau în trei rânduri la distanța de 30 cm între ele;
- bilon cu lățimea de 120 cm, plantare în două benzi a câte două rânduri, cu distanța între benzi de 40 cm, iar între rândurile din bandă – de 30 - 35 cm.
După stabilirea schemei de plantare, suprafața terenului destinat înființării se împarte în parcele și se marchează cu picheți de lemn de 30 - 40 cm lungime, apoi se marchează rândurile. Dacă plantarea se execută manual, marcarea rândurilor se face cu sfoară sau cu sârmă fixată de picheți, instalați la capetele parcelei conform distanței selectate dintre rânduri. La plantare se folosește o șipcă gradată, pe care sunt indicate distanțele dintre plante pe rând. Pentru ca rândul să fie drept, plantarea se face pe aceeași parte a sârmei.
Biloanele ridicate au, de obicei, o înălțime de la 20 până la 30 cm și sunt acoperite cu o folie de geotextil neagră, albă sau gri. Folia de culoare neagră tinde să încălzească solul mai repede primăvara (în câmp deschis) și îl menține mai cald toamna târziu.
Folia albă, pe de altă parte, tinde să mențină plantele și solul la o temperatură puțin mai răcoroasă pe timp de vară. Pe lângă efectul său asupra temperaturii plantelor și a solului, folia ajută și la controlul buruienilor. Cu toate acestea, utilizarea foliei necesită plasarea conductei (țevi) de picurare sub folie odata cu plantarea pentru a facilita irigarea.
Reieșind din observațiile de mai sus, se recomandă de utilizat folie de culoare gri, care nu provoacă arsuri solare fructelor de căpșun vara (spre deosebire de folie neagră), iar primăvara solul sub folie gri se încălzește mai repede decât cel acoperit de folie albă. Amintim că la utilizarea foliei din plastic e nevoie de pus tuburi de picurare sub folie pentru a facilita irigarea în zona radiculară a plantelor, cu scopul obținerii unor recolte cantitative și calitative în fiecare an.
Metode, procedee și preparate pentru managementul bolilor și dăunătorilor în agricultura integrată.
1. Metode preventive:
Ameliorarea solului (humus, structură, pH, activitate biologică intensă); fertilizarea organominerală echilibrată; lucrarea protectivă a solului; alegerea celor mai rezistente soiuri; amplasarea justă a culturilor; practicarea culturilor asociate, succesive și acoperitoare de sol; alegerea corectă a plantelor asociate; semănatul sau plantatul în perioada optimă; controlul buruienilor; igiena fitosanitară; cunoașterea faunei și florei folositoare și protejarea acestora.
2. Metode curative de combatere:
⦁ mijloace fizico-mecanice: strângerea unor dăunători înlăturarea zilnică a frunzelor infestate; tăierea unor părți de plantă atacată (făinare, păduchi etc.); strângerea cuiburilor de omizi; strângerea fructelor mumificate; mulcirea cu paie sau rumeguș a căpșunilor; strângerea și arderea plantelor bolnave; tratarea solului cu aburi în sere; dezinfectarea anaerobă a solului; instalarea de curse mecanice pentru șoareci și șobolani; instalarea de capcane cleioase de culoare galbenă împotriva musculiței albe;
⦁ mijloace biotehnice: instalarea de capcane biologice; capcane cu feromoni; înmulțirea plantelor prin culturi de meristeme;
⦁ mijloace biologice: semănarea de plante sanitare, care îndepărtează sau reduc atacul unor boli sau dăunători (usturoi, crăițe, condurași, levănțică, cimbru, pelin, salvie, ceapă, pătrunjel, mentă, țelină, lăstari de soc etc.); folosirea faunei utile, de crescătorie;
⦁ preparate fitofarmaceutice naturale: preparate care protejează sau fortifică plantele împotriva atacului unor boli, care îndepărtează dăunătorii, omoară dăunătorii (insecticide), preparate care omoară virusurile, bacteriile, ciupercile (grupa fungicide).
Urmăriți AGROMEDIA, vom reveni cu material informativ despre soiurile de căpșun recomandate pentru cultivare în sistem ecologic.
Bibliografie: Cultivarea căpșunului ecologic pe teren protejat. GHID