ÎNGRĂȘĂMINTE FOLOSITE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ: organice, minerale și amendamente

În agricultura ecologică nutriția plantelor se realizează nu la direct, prin folosirea elementelor nutritive solubile, dar indirect, prin activitatea organismelor din sol (fungi, bacterii, râme etc.). Prin urmare, în agricultura ecologică se hrănesc nu plantele, dar solul, deoarece el poate asigura cu mult mai echilibrat necesitățile plantelor în elemente nutritive. Un sol alimentat cu resturi vegetale proaspete de bună calitate poate asigura mai bine plantele cu nutrienţi şi este mai puțin predispus riscului de atac cu boli şi dăunători.

Îngrășămintele folosite în agricultura ecologică sunt: îngrășăminte organice, amendamente şi îngrășăminte minerale naturale. Perioada de timp când se aplică îngrășămintele este determinată de lementul fertilizant, tipul de sol, de îngrășământ şi de  starea culturală a terenului (cultivat sau necultivat). În fermele ecologice, Campania de fertilizare are 2 perioade: primăvara, de la desprimăvărare până la însămânțare, şi vara, după recoltarea culturilor de toamnă şi a celor de primăvară timpurii.

Citește și: CUM FACEM COMPOST ACASĂ? Compostarea la rece vs compostarea fierbinte (metoda de 18 zile)
 

1. ÎNGRĂȘĂMINTELE ORGANICE

DEȘEURI ORGANICE – GUNOIUL DE GRAJD

Gunoiul de grajd este un amestec de dejecții solide şi lichide provenite de la animale şi, în majoritatea cazurilor, de la materiale grosiere folosite ca așternut. De fapt, gunoiul de grajd este o sursă de neînlocuit pentru restabilirea fertilități solului. Acesta servește nu numai ca sursă de îmbogățire cu substanțe nutritive a solului, dar, de asemenea, prezintă o sursă garantată de îmbogățire cu materie organică şi de sporire a activității biologice a solului.

Nu se recomandă utilizarea gunoiului de grajd proaspăt, având în vedere faptul că el este sursă de îmburuienare a câmpurilor, contribuind, în același timp, la o creștere mai intensă a lor, un atac mai virulent cu boli şi dăunători, la pierderi semnificative de azot prin levigare şi evaporare etc.

Citește și: CUM SE UTILIZEAZĂ GUNOIUL DE PASĂRE CA ÎNGRĂȘĂMÂNT PENTRU LEGUME ȘI POMI. Maceratul de găinaț

La majoritatea culturilor, gunoiul de grajd, indiferent de tip, se aplică în două perioade importante:

• Vara-toamna, după recoltarea cerealelor de toamnă şi până la arăturile de toamnă;
• Primăvara în perioada martie-mai.

Fertilizarea cu gunoiul de grajd se aplică la diferite culturi diferit. De exemplu, la pomi şi viţă-de-vie pe care se aplică 60 t/ha, iar la floarea soarelui se aplică nu mai mult de 40 t/ha. Cantitatea de gunoi necesară pe parcele cultivate cu plante anuale se calculează înmulțind necesarul anual (10 t/ha) cu lungimea rotației (numărul de ani). Gospodăriile cu multe tipuri de soluri vor fertiliza prioritar cu gunoi parcelele cu soluri grele

• maxim 170 kg N/an/ha suprafața agricolă utilizată;
• limita se aplică exclusiv utilizării gunoiului de grajd, gunoiului de grajd uscat și gunoiului de pasăre deshidratat, compostului de excremente de animale, inclusiv gunoiul de pasăre, compostului de gunoi de grajd și excrementelor animaliere lichide;
• excrementele de animale sub formă lichidă se utilizează după fermentarea controlată și/sau diluția adecvată.

Citește și: GHEORGHE JIGĂU: „Două tone la hectar de această substanță asigură efectul pe care l-am obține de la 7-8 tone de gunoi de grajd”

COMPOSTUL

Compostul poate fi considerat un îngrășământ rezultat al fermentării aerobe (în prezența oxigenului din aer) a unui amestec de deșeuri vegetale şi animale (frunze, coceni, paie, alte ierburi, mustul şi gunoiul de grajd), resturi menajere, nămoluri orășenești sau zootehnice rezultate din epurarea apelor reziduale. În cadrul compostării putem folosi practic toate deșeurile organice care se produc în mediul înconjurător.

Cel mai bun compost este cel pregătit la fermă. Prin această măsură de precauție se evită infecțiile posibile de la alte ferme. În plus, compostul pe care îl preparați de sine stătător este mai ieftin.

Procesul de compostare cuprinde două faze principale:

1. Fază de fermentare/descompunere: degradarea rapidă a materiei organice proaspete de către microorganisme cu degajare de căldură, iar prin temperature de 60°C timp de 4 zile se realizează igienizarea compostului. Această activitate bacteriană necesită o aprovizionare cu apă şi oxigen. Faza durează de la câteva zile până la câteva săptămâni. Prin pierderea apei şi dioxidului de carbon are loc o scădere în volum (de 30-50%) şi greutate (40-60%) din cantitatea inițială.
2. Fază de maturare: are loc biosinteza lentă a humusului, care nu necesită nici apă, nici oxigen şi poate dura câteva luni, până când se atinge gradul de maturare urmărit.

Aplicați compost la baza tufelor, o dată la fiecare 2 ani, într-un strat de 3-5 cm grosime. În plantațiile de căpșun, compostul se aplică cu 6 luni înainte de plantare. Composturile se pot utiliza la toate culturile agricole, în cantități de 15-25 t/ha și, spre deosebire de gunoi, ele acționează rapid, fiind eficiente o perioadă de 1-2 ani.

Citește și: CUM UTILIZĂM CENUȘA CA ÎNGRĂȘĂMÂNT NATURAL. Soluția cu cenușă pentru răsad: rețeta

REZIDUURI VEGETALE

Reciclarea materiilor și resurselor în interiorul exploatației agricole. Elementele nutritive utilizate de către plante sunt realocate solului din surse provenind chiar din exploatația agricolă (resturi vegetale, îngrășăminte verzi).

2. ÎNGRĂȘĂMINTE MINERALE

Se utilizează îngrășămintele minerale provenite din roci naturale care sunt greu solubile. Se folosesc următoarele îngrășăminte minerale în agricultura ecologică:

• Îngrășăminte cu fosfor. Fermele ecologice folosesc fosfații naturali, zgura lui Thomas, creta fosfatică şi făina de oase.
• Îngrășăminte cu potasiu. Cenușa (5-10% K2 O), este reziduu solid în urma arderii complete a substanțelor organice vegetale cum ar fi: conifere, foioase, paie de grâu şi secară, vreji de cartofi, fân de trifoi, turbă etc. Este un îngrășământ potasic care conține şi cantități de fosfor, calciu, magneziu şi microelemente. Cenușa poate fi aplicată pe toate tipurile de sol şi în orice perioadă de timp: înainte de
• arătură, la pregătirea terenului pentru semănat şi în timpul vegetației culturilor.
• Îngrășăminte cu magneziu. În afară de dolomit, se mai folosesc sulfatul de magneziu de origine marină sau terestră (kieseritul) (20-27% MgO). Perioada de aplicare este primăvara, doza 0,2-0,4 t/ha.
• Îngrășăminte cu siliciu. Cele mai folosite sunt granitul, bazaltul şi porfirul, care conțin siliciu (50-65% SiO2 ), potasiu (3-10% K2 O), magneziu (2-7% MgO) şi numeroase microelemente. Perioada de aplicare este toamna, doza 0,3-1,5 t/ha.

Citește și: DOLOMITA CA ÎNGRĂȘĂMÂNT. Pe ce tipuri de sol o putem utiliza, doze și mod de administrare

Pe lângă îngrășămintele organice şi a celor minerale naturale, în agricultura ecologică sunt acceptate şi amendamente. Conform legislației în domeniu, în cadrul sistemului de agricultură ecologică sunt acceptate următoarele amendamente: algele, piatra de var măcinată, tufurile vulcanice, marna şi dolomitul, pentru corectarea reacției acide. Ghipsul, clorura de calciu şi praful de lignit pentru corectarea reacției alcaline.

Bibliografie: Practici ecologice în agricultură.