GÂNDACUL PĂROS LA RAPIȚĂ ȘI POMI. Combatere, cum se fac capcanele?

17 mai 2023
Gândacul păros, sub denumirea științifică de Epicometis hirta este unul din dăunătorii care, în ultimul timp, face mari probleme fermierilor. Acesta consumă aparatul reproducător a unui număr foarte mare de specii de plante, nefiind specializat pe o singură specie. Gândacul păros este răspândit atât în culturile agricole, cât şi în cele horticole. Pe lângă acestea, gândacul păros consumă foarte bine şi plante din flora spontană. Prin urmare, acest dăunător are o adaptare incredibilă.
 

Gândacul păros la pomii fructiferi

Pomii fructiferi au o cantitate mai mică de polen, însă staminele şi pistilul sunt fragede şi hrănitoare. În cazul acestora, gândacul păros, de obicei, se hrăneşte doar cu pistilul şi staminele pline cu polen. Consecința atacului va fi brunificarea și căderea florii.



Cu petale de pomi fructiferi, gândacul păros se hrăneşte atunci când bobocii sunt aproape să înflorească. În această situaţie, gândacul păros provoacă rosături ale petalelor pentru a ajunge la ce e mai valoros în nutriţie, staminele pline cu polen. Bobocii se vor brunifica în zona rosăturii, iar apoi vor cădea.

Citește și: CUM COMBATEM GÂNDACUL DE COLORADO
 

Gândacul păros în cultura de rapiţă

Gândacul păros atacă plantele din marginea culturii de rapiţă. Niciodată nu va intra, să atace plantele din mijlocul culturii. Vor începe cu florile, pe care le consumă în întregime, inclusiv petalele. Apoi vor consuma frunzele mai fragede şi chiar tulpinile. Au o preferinţă în a ataca plantele mai puţin dezvoltate. De asemenea, aceştia preferă plantele care sunt deja atacate.


 

Biologia gândacului păros

Gândacul păros are o singură generație pe an. Femela depune ouăle în sol, iar incubația durează cca 1-2 săptămâni. Următorul stadiu de dezvoltare este cel larvar, care durează aproximativ 2 luni. În această perioadă, larvele se hrănesc cu rădăcinile plantelor din flora spontană,  unde gândacul, de obicei, își depune ouăle. La începutul toamnei, larvele se dezvoltă în adulți, însă aceștia rămân în sol până primăvara.

În funcție de temperaturile din primăvară, adulții încep să apară spre sfârșitul lunii martie, începutul lui aprilie. Zborul maxim de obicei este după 15-20 aprilie și durează până în luna mai. Adulți care provoacă pagube apar răsleț și în luna iunie, însă mai puțini.
 

Combaterea gândacului păros din cultura de rapiţă

Dacă ne referim stric la rapiță un sfat ar fi ca niciodată să nu semănăm această cultură pe suprafețe mici, înguste. În aceasta situație, pierderile pot fi foarte mari, având în vedere modul în care acționează dăunătorul.
Referitor la folosirea insecticidelor, având în vedere că atacul are loc în marginea parcelei este suficient ca fermierul să administreze insecticid doar în respectiva zonă. Nu este necesar să se treacă cu tractorul peste întreaga cultură de rapiță.  În acest mod, se face economie de carburant, timp, bani, se protejează mai bine mediul, albinele. De asemenea se pot face stropiri mai dese și o ținere sub control mai bună a dăunătorului. Neapărat apicultorii trebuie anunţaţi când faceţi tratamentul.


 

Combaterea în pomicultură a gândacului păros

Pentru combaterea Epicometis din culturile horticole pot fi folosite mai multe metode.

Metode chimice. Având în vedere că atacul acestui dăunător are loc în valuri care se succed destul de rapid, pe lângă aplicarea de insecticid se recomandă cel puţin încă o metodă de eliminare a dăunătorului.

Capcane pentru gândacul păros

Spre exemplu în Ungaria s-a brevetat o capcană ce poate fi folosită în prinderea adultilor de Epicometis. Capcana se numeşte CSALOMON, iar tipul de capcană specifică prinderii gândacului păros este VARb3k. Aceste capcane se pot agăţa pe o creangă, sau se pot aşeza direct pe pământ între straturile cu flori sau căpşuni. Atenţie doar să fixaţi capcana la soare, pentru că Epicometis nu prea agrează umbra.

Folosirea cenuşii de gândac păros
Adulţii prinşi în capcană sau scuturaţi cu mâna de pe buchetul de flori într-o găleată, pot fi foarte folositori. Aceştia pot fi arşi, iar cu cenuşa pot fi prăfuite culturile. Mirosul cenuşii îndepărtează dăunătorul. Metoda poate fi însă folosită doar pe suprafeţe mici.

Găleţi colorate

Este o metodă foarte eficientă. S-a testat atracţia gândacului păros faţă de mai multe culori şi s-a ajuns la concluzia că gândacul păros prezintă o atracţie puternică faţă de culoarea albastru deschis.

În găleţi, puneţi până la jumătate apă, în care adaugaţi două – trei linguri cu detergent care să miroasă neapărat a flori. Atenţie doar ca mirosul să fie finuţ, cât mai aproape de ceea ce găsim în natură. Gândacii morţi să fie lăsaţi în găleţi, pentru că aceştia prin prezenţa lor atrag alţi gândaci.

Găleţile să fie amplasate mai des spre marginea livezii, iar spre interior mai puţine. Fiţi atenţi la randamentul lor şi luaţi deciziile de amplasare mereu în funcţie de comportamentul pe care-l are dăunătorul. Foarte important ar fi ca găleţiile să fie aşezate direct în bătaia soarelui, pentru că gândacului păros nu-i prea prieşte umbra.

De asemenea, găleţile colorate fiind aşezate direct în bătaia soarelui, sunt mai uşor de detectat de către Epicometis. În apă poate fi introdus un colorant, astfel încât găleata cu apă să fie şi mai atractivă pentru acest gândac.

Sursa: Agromentor
 
 
loading ...