Toamnele calde înseamnă şi prelungirea perioadei de activitate a insectelor dăunătoare. Experiența anilor trecuți a demonstrat că insectele sunt la „datorie” inclusiv la începutul lui decembrie, dacă temperatura aerului este favorabilă acestora.
• Larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae)
Principalii dăunători ai rapiţei erau consideraţi a fi puricii (Phyllotreta spp., Psylliodes chrysocephala) şi apoi larvele viespii rapiţei (Athalia rosae sin. Athalia colibri). Doar în anii cu toamne secetoase şi călduroase, apar probleme şi cu larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae).
Se ştie că pragul economic de dăunare pentru acestă specie este de 2-3 larve/mp. În cazul unui atac puternic, frunzele sunt scheletuite, rămânând intacte numai nervurile.
Tratamentul seminţelor oferă protecţie împotriva larvelor fluturelui alb al verzei, dar în cazul unei rezerve biologice ridicate, la jumătatea lunii noiembrie putem avea probleme, în ciuda faptului că foliajul rapiţei este mai dezvoltat.
Un alt pas important este distrugerea samulastrei de rapiţă. În general, această problemă este ignorată de majoritatea fermierilor. Dar fix această samulastră poate constitui un focar de înmulţire a dăunătorilor rapiţei, inclusiv fluturele alb al verzei. Cât timp nu scăpăm de samulastra de rapiţă, chiar dacă noi tratăm seminţele, vom avea presiune mare de infestare şi în anii următori.
De asemenea, trebuie să combatem buruienile din aceeaşi familie cu rapiţa, care pot să fie gazde intermediare perfecte pentru larvele fluturelui alb al verzei. De multe ori şi acest aspect este ignorat de către fermieri.
• Molia verzei (Plutella xylostella) este un alt dăunător foarte periculos pentru cultura rapiţei de toamnă. Larvele acestei specii se pot găsi pe faţa inferioară a frunzelor şi sunt foarte vorace. Dacă plantele sunt bine dezvoltate, trec cu bine peste atac. În schimb, dacă plantele au răsărit târziu, după jumătatea lunii octombrie, acestea sunt mai sensibile la posibilul atac al larvelor moliei verzei în luna noiembrie, situaţie în care frunzele pot să fie scheletuite.
Tocmai de aceea, trebuie aplicate, toate măsurile de prevenire și combatere a acestor dăunători. În caz contrar, populația acestora se va mări în timp, iar consecințele le știm.
Combaterea chimică a lepidopterelor este destul de dificil de realizat. În primul rând, lepidopterele (fluturii), adulții, sunt foarte mobili. De asemenea, capacitatea lor de a se reproduce este foarte ridicată. E drept că lepidopterele au și mulți dușmani naturali (paraziți, prădători). De exemplu, principalul dușman natural al moliei verzei (Plutella xylostella) este o mică viespe, ce aparține speciei Diadegma semiclausum (Hymenoptera: Ichneumonidae). Aceasta parazitează larvele moliei verzei aflate în primele stadii de dezvoltare. În unele cazuri, gradul de parazitare este foarte mare, motiv pentru care acest dușman natural a fost folosit cu succes în programele de combatere biologică din Australia și din alte zone ale globului.
Vedeți și: PURICI PE RAPIŢA DE TOAMNĂ – dăunătorii ce pot compromite în totalitate cultura. Specii prezente, metode de combatere și control.
CUM PROCEDĂM CU ATACUL MOLIEI VERZEI?
În caz de presiune ridicată de infestare, pagubele produse de acest dăunător pot să depăşească 50%. Și în acest caz se recomandă să se facă controale în lanul de rapiţă, să se aleagă câteva puncte de determinare, pe diagonala solei, să se examineze 50 de plante/punct determinare şi să se numere larvele aflate pe faţa inferioară a frunzelor. Conform literaturii de specialitate din America, dacă plantele se află în primele faze de vegetaţie, PED-ul pentru acestă specie este de 0,3 larve/plantă. PED-ul variază în funcţie de planta de cultură şi de faza de vegetaţie în care se află. Pentru varză, de exemplu, PED-ul este de 8-10 larve/plantă.
• Păduchele verde al piersicului.
În luna noiembrie, dacă temperaturile vor fi mai ridicate decât în mod normal, putem avea probleme cu afidele. În ultimii ani, în perioada toamnei, în lanurile de rapiţă s-a constatat prezenţa păduchelui verde al piersicului (Myzus persicae) pe plantele de rapiţă de toamnă (gazdă secundară a acestui dăunător). În urma atacului, majoritatea plantelor netratate nu au trecut de sezonul rece.
Important de reţinut este faptul că PED-ul pentru afide, la rapiţă, în toamnă, este de 10 insecte/plantă. La depăşirea lui se recomandă efectuarea unui tratament în vegetaţie cu unul dintre insecticidele omologate pentru combaterea afidelor la rapiţă.
Sursa: Revista Ferma
DĂUNĂTORI DE TOAMNĂ ÎN CULTURA DE RAPIȚĂ. Cum procedăm cu atacul moliei verzei?